fragment din Cele patru culori ale viitorului, de Peter Frase
traducere de Corina Marghescu
25,00 lei
Pune în coșul de cumpărături

„Bine ați venit, stăpâni roboți, vă rugăm să nu trageți!“, este scris într-un articol publicat în anul 2013 de revista Mother Jones. Articolul savantului liberal ­Kevin Drum este un exemplu al vastului interes acordat în ultimii ani subiectului, urmărind răspândirea rapidă a automatizării și computerizării din fiecare domeniu economic. Relatările tind să oscileze între miracol și groază când vine vorba de posibilitățile oferite de noile gadget-uri. În articole precum cele ale lui Drum, progresul rapid în automatizare anunță posibilitatea unei lumi ce oferă o calitate mai bună a vieții și mai mult timp liber pentru toți; în schimb anunță și șomaj în masă și îmbogățirea continuă a procentului de 1 la sută.
Nu este nicidecum un conflict nou. Basmul popular despre John Henry și motorul cu aburi, care a apărut în secolul al XIX-lea, prezintă un lucrător feroviar care încearcă să se ia la întrecere cu o bormașină mecanică și câștigă – însă moare la sfârșit din cauza efortului. Dar au apărut mai mulți factori ce au determinat creșterea îngrijorării legate de dezvoltarea tehnologică și de efectul acesteia asupra muncii. O piață a muncii într-o stare constantă de slăbiciune post-recesiune a indus o neliniște ge­ne­ralizată în legătură cu pierderea locurilor de muncă. Automatizarea și computerizarea încep să se extindă în domenii profesio­nale și creative care demult păreau imune, punând în pericol chiar și locurile de muncă ale jurnaliștilor care abordau subiectul. Iar ritmul schimbării pare pentru mulți să fie mai rapid ca oricând.
Conceptul de „a doua eră a mașinilor“ este promovat de Brynjolfsson și McAfee. În cartea lor cu același nume, aceștia susțin că așa cum „prima eră a mașinilor“ – Revoluția Industrială – a înlocuit mușchii omului cu puterea mașinii, computerizarea ne permite să creștem sau chiar să înlocuim „capacitatea de a ne folosi creierul ­pentru a înțelege și a ne modela viețile“. Atât în Race Against the Machine, cât și în lucrările care au precedat-o, Brynjolfsson și McAfee afirmă că roboții și calculatoarele pătrund rapid în fiecare domeniu al economiei, înlocuind forța de muncă din funcții mai mult sau mai puțin calificate. Un element-cheie al punctului lor de vedere este transpu­nerea unei mari părți a lumii în informație digitală, de la cărți și muzică până la rețele de drumuri ce sunt acum disponibile într-o formă ce poate să fie copiată și transmisă în întreaga lume instantaneu și aproape gratuit.
Aplicațiile pe care acest tip de date le permit sunt foarte variate, în special în combinație cu progresele înregistrate în dezvoltarea roboticii și a culegerii datelor. Într-un studiu des invocat, folosindu-se de o analiză detaliată a diferitelor meserii realizat în cadrul Departamentul Muncii din SUA, de către cercetătorii de la Universitatea Oxford, Carl Benedikt Frey și Michael A. Osborne au specu­lat că 47 % din locurile de muncă din SUA sunt susceptibile de informatizare datorită evoluțiilor tehno­lo­gice actuale. Stuart Elliott de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică utilizează aceleași surse, dar cu o abor­dare diferită și pe o perioadă mai lungă de timp și sugerează că cifra ar putea ajunge până la 80 %. Aceste ­cifre sunt rezultatul atât al unei clasificări subiective cât și al metodologiei cantitative complexe, încât ar fi o greșeală să ne încredem prea mult în orice rezultat. Cu toate acestea, ar trebui să fie clar că este foarte reală posibilitatea unei automatizări rapide în viitorul apropiat.
Brynjolfsson și McAfee sunt probabil cei mai cunoscuți profeți ai automatizării rapide, dar munca lor se încadrează în categoria senzaționalului. De exemplu, Martin Ford, antreprenor din industria IT, explorează un domeniu asemănător în lucrarea lui din anul 2015, Rise of the Robots.8 El se bazează în mare parte pe aceeași literatură de specialitate și atinge multe din aceleași concluzii în ceea ce privește ritmul automatizării. Concluziile lui sunt oarecum mai radicale – un venit de bază, despre care se va discuta mai târziu în această carte, are un rol important; o bună parte din literatura de specialitate care susține un punct de vedere divergent nu oferă nimic mai mult decât bana­lități despre educație.
Faptul că mulți oameni scriu despre automatizarea rapidă cu consecințe sociale nu înseamnă că aceasta este o realitate iminentă. Așa cum am precizat și mai devreme, îngrijorarea privind tehnologiile de economisire a forței de muncă a fost o constantă a întregii istorii a capitalismului. Dar avem multe indicii că în prezent avem posibilitatea – nu neapărat și realitatea – reducerii drastice a nevoii de forță de muncă umană. Câteva exemple vor ilustra diverse domenii în care forța de muncă umană este redusă sau chiar complet înlocuită.
În anul 2011, IBM a fost subiectul principal al știrilor datorită supercalculatorului Watson, care a concurat și câști­gat împotriva oamenilor din cadrul concursului Jeopardy. Deși această întâmplare a fost oarecum o lovi­tu­ră de marketing frivolă, ea a demonstrat abilitatea lui Watson pentru multe alte sarcini mai importante. Tehno­logia este deja testată să îi ajute pe doctori în procesarea volumului enorm de literatură de specialitate necesar unei mai bune diagnosticări a pacienților, acesta fiind de fapt și scopul inițial al sistemului. Dar, de asemenea, este lansat și ca Watson Engagement Advisor, care este destinat pentru aplicațiile de relații cu clienții și de suport tehnic. Răspunzând la cereri într-un limbaj natural, acest pro­gram ar putea înlo­cui angajații din call-center (mulți aflați în India) care efectuează în prezent această activitate. Re­v­i­zuirea documentelor legale, un proces extrem de ane­voios care este realizat în mod normal de mulți avo­cați debutanți, consti­tuie o altă implementară promi­ță­toare a tehnologiei.
O altă zonă în care se avansează rapid este robotica, și anume interacțiunea mașinilor cu lumea fizică. De-a lungul secolului al XX-lea, s-au realizat progrese majore în dez­voltarea pe scară largă a roboților industriali, care funcțio­nează pe liniile de asamblare a autovehiculelor. Însă doar de curând au început să opereze în domenii în care oamenii excelează: abilități locomotorii subtile și navigarea pe un teren greu accesibil. Departamentul Apărării din SUA dezvoltă acum mașini de cusut controlate de calculator pentru a evita aprovizionarea cu uniforme din China. Până acum câțiva ani, mașinile cu autopilot erau consi­de­rate mult peste abilitățile noastre tehnice. Acum, îmbinarea tehnologiei senzorilor și transformarea în baze de date a hărților face ca aceasta să devină o realitate în proiecte precum programul de automobile autonome Google. Între timp compania Locus Robotics a lansat un robot care poate procesa comenzi în depozite imense, putând înlocui angajații de la Amazon și din alte companii care lucrează adesea în condiții improprii.
Automatizarea continuă să se dezvolte chiar și în do­meniul agriculturii, care odinioară deținea o bună parte din forța de muncă umană, însă acum deține mult mai puțin, în special în SUA sau alte țări bogate. În California, modificarea condițiilor economice din Mexic și a controa­lelor la frontieră au dus la o lipsă a forței de muncă. Ceea ce a determinat fermierii să investească în mașini noi, care pot realiza chiar și sarcini delicate precum culesul fructe­lor, care până acum necesita precizia mâinii omului. Dezvoltare ce ilustrează o evoluție capita­listă recu­rentă: cu cât muncitorii devin mai puternici și mai bine plătiți, cu atât capitaliștii sunt presați să automatizeze. Când există o masă mare de muncitori emigranți care cer salarii mici, un culegător de fructe cu sa­la­riul de 100 000 de do­lari pare o risipă. Însă când muncitorii sunt puțini și pot cere salarii mai mari, crește și dorința de a îi înlocui cu mașini.
Tendința de automatizare poate fi observată în întreaga istorie a capitalismului. În ultimii ani, aceasta a fost redusă și oarecum deghizată, din cauza enormei injecții de forță de muncă ieftină pe care a primit-o capitalismul mondial după prăbușirea Uniunii Sovietice și după îndreptarea către capitalism a Chinei. Acum până și companiile din China se confruntă cu lipsa forței de muncă și caută noi metode de automatizare și robotizare.
Pot fi date multe alte exemple. Anesteziști-roboți ar putea înlocui medicii. O mașină de făcut hamburgeri ar putea înlocui angajații de la McDonald`s. Imprimante 3-D de mari dimensiuni ar putea construi case întregi în numai o zi. În fiecare săptămână apar noi lucruri ciudate.
Automatizarea este susceptibilă să se dezvolte chiar și mai departe, în cea mai veche și fundamentală formă a muncii femeilor. În anii 1970, teologul feminist radical Shulamith Firestone a cerut creșterea copiilor în pântece artificiale, ca o soluție pentru a elibera femeile din poziția lor inferioară în relațiile de reproducere. Exotice la acel moment, astfel de tehnologii devin o realitate în prezent. Oamenii de știință din Japonia au reușit să dea naștere unor capre din pântece artificiale și să crească embrioni umani până la 10 zile. Cercetările cu privire la aplicarea acestei tehnologii pe oameni sunt limitate acum atât de știință, cât și de lege. Japonia interzice creșterea artificială a embrionilor umani mai mult de 14 zile.13 Multe femei consideră acest punct de vedere ca fiind deranjant și acceptă cu bucurie experiența gravidității. Dar cu siguranță multe altele ar prefera să fie eliberate de această obligație.
Mare parte din această carte pornește de la premisa susținută de fanii automatizării, și anume că în mai puțin de câteva decenii am putea trăi într-o lume asemănătoare celei din Star Trek – în care, precum a descris Kevin Drum în revista Mother Jones, „roboții pot face tot ceea ce oamenii fac și o pot face 24 de ore pe zi, fără să se vaite“ și în care „lipsa bunurilor de consum obișnuite aparține trecutului.“14 Astfel de afirmații pot fi o exagerare, ceea ce este bine pentru obiectivul acestei cărți: abordarea mea este în mod intenționat exagerată, descriind tipuri ideale simplificate, pentru a ilustra principii fundamentale. Nu este important că absolut totul va fi făcut de roboți, ci faptul că sunt în curs de automatizare un număr mare de locuri de muncă ocupate în prezent de oameni.
Însă există multe controverse cu privire la cât de rapid se poate realiza automatizarea și ce domenii vor fi expuse. Așadar, înainte de a studia amănunțit posibilele conse­cin­țe sociale ale acestui proces, o să evidențiez câte­va evo­luții rapide și recente din așa-numita „a doua epocă a mași­ni­lor“ în care trăim. Aceasta este o urmare – sau, după cum o văd unii, doar o prelungire – a primei ere a mașinilor în ceea ce privește automatizarea industrială pe scară largă.